Să nu-ţi pară rău niciodată,
De ziua când fost-ai smerit,
Când cinstea din plin meritată
În locul tău alţii-au primit.

Dar plânge-ţi cu multă căinţă
Greşeala cumplitului ceas,
Când n-ai arătat umilinţă,
Şi-n fapte smerit n-ai rămas.

Adu-ţi cu plăcere aminte
De ziua când blând ai răbdat,
De dragostea-aceea fierbinte
Prin care iubind, ai iertat.

Dar plânge-ţi cu lacrimi de jale
Ieşirea din ceasul cumplit,
Când sabia vorbelor tale
Pe semenii tăi i-a rănit.

Să nu-ţi pară rău niciodată
De inimă largă-ai avut,
Căci fi-va o dreaptă răsplată
La tot ce în viaţă-ai făcut.

Dar plânge căci poate străinul
Ce cândva la tine-a venit,
A fost chiar Isus peregrinul,
Pe care tu nu L-ai primit.

Te bucură astăzi de toate
Trăirile sfinte prin har,
Şi luptă mai mult cu dreptate
Căci lupta nu-ţi este-n zadar.

Dar plânge-ţi cu lacrimi căderea
Din clipa când nu ai vegheat,
Şi-atunci vei avea mângâierea
Iertării de orice păcat.